Wabi Sabi MindWABI SABI MIND
Articol - Psihologie analiticăArticle - Analytical psychology

Susanna Wright: atitudinea analitică - focalizare sau întruchipare?Susanna Wright: the Analytic Attitude - Focus or Embodiment?

O analiză a lucrării Susannei Wright, distinsă cu Michael Fordham Prize: când momentul în care analista adoarme în ședință devine clipa de transformare - atenția focalizată vs. globală, întruchiparea și comunicarea inconștientă.An analysis of Susanna Wright's Michael Fordham Prize paper: when the moment the analyst falls asleep in session becomes the moment of transformation - focused vs. global attention, embodiment and unconscious communication.

· de · by
Femeie care își privește propria formă întruchipată, cu un cerc luminos între ele și cartea „The Analytic Attitude - Focus or Embodiment?” de Susanna Wright
De la observare la întruchipare: femeia care își privește propria formă întrupată, iar cercul luminos dintre figuri sugerează spațiul analitic în care ceea ce nu poate fi încă spus ajunge să fie perceput și integrat.From observing to embodiment: the woman looking at her own embodied form, while the luminous circle between the figures suggests the analytic space where what cannot yet be spoken comes to be perceived and integrated.

Există o eroare pe care orice analist o consideră cea mai gravă cu putință: să adormi în timpul unei ședințe, chiar în fața pacientului care îți vorbește. În lucrarea sa din 2020, analista jungiană Susanna Wright examinează tocmai un asemenea moment și îl folosește pentru a pune în discuție relația dintre atenția focalizată, experiența corporală și comunicarea inconștientă din transfer și contratransfer. Lucrarea ei, „Atitudinea analitică - focalizare sau întruchipare?”, publicată în Journal of Analytical Psychology, a fost distinsă cu Michael Fordham Prize. Nu pentru că descrie un eșec, ci pentru că arată cum eșecul poate deveni cea mai adâncă formă de comunicare.There is an error every analyst considers the gravest possible: to fall asleep during a session, right in front of the patient who is speaking to you. In her 2020 paper, the Jungian analyst Susanna Wright examines precisely such a moment and uses it to explore the relationship between focused attention, embodied experience and unconscious communication in transference and countertransference. Her paper, „Analytic Attitude - Focus or Embodiment?”, published in the Journal of Analytical Psychology, received the Michael Fordham Prize. Not because it describes a failure, but because it shows how failure can become the deepest form of communication.

Notă de lectură: această pagină este o analiză realizată de Simona Cârstoiu asupra lucrării Susannei Wright „Analytic attitude - focus or embodiment?” (Journal of Analytical Psychology, 2020, distinsă cu Michael Fordham Prize). Interpretările, exemplele reorganizate și concluziile aparțin autoarei acestei analize.A note on reading: this page is an analysis by Simona Cârstoiu of Susanna Wright's paper „Analytic attitude - focus or embodiment?” (Journal of Analytical Psychology, 2020, awarded the Michael Fordham Prize). The interpretations, reorganised examples and conclusions are the author's.

Ce este atitudinea analitică?What is the analytic attitude?

Atitudinea analitică este poziția interioară din care terapeutul ascultă și este prezent în ședință - felul în care își distribuie atenția, își folosește corpul și se raportează la propria vulnerabilitate. Multă vreme, idealul a fost o „neutralitate științifică”: distanță, control, atenție îngustă și fermă. Contribuția lui Wright este să pună sub semnul întrebării acest ideal și să propună o alternativă: nu neutralitatea, ci autenticitatea întrupată - o prezență care integrează corpul și acceptă că, uneori, cunoașterea cea mai adevărată trece prin vulnerabilitate.The analytic attitude is the inner position from which the therapist listens and is present in the session - how they distribute their attention, use their body and relate to their own vulnerability. For a long time, the ideal was a „scientific neutrality”: distance, control, a narrow and firm attention. Wright's contribution is to question this ideal and to propose an alternative: not neutrality, but embodied authenticity - a presence that integrates the body and accepts that, at times, the truest knowledge passes through vulnerability.

Susanna Wright este o figură centrală a psihanalizei jungiene britanice contemporane: analistă din 1997, Supervising Analyst al Society of Analytical Psychology, membră a Comitetului Executiv al International Association of Analytical Psychology și fost editor-șef adjunct al Journal of Analytical Psychology, cea mai prestigioasă revistă jungiană din lume. Lucrarea ei a fost scrisă „mult timp după evenimentele pe care le descrie” - un semn al elaborării reflexive profunde, în tradiția auto-analizei inaugurate de Freud și continuate de Jung.Susanna Wright is a central figure of contemporary British Jungian psychoanalysis: an analyst since 1997, Supervising Analyst of the Society of Analytical Psychology, a member of the Executive Committee of the International Association of Analytical Psychology, and a former deputy editor-in-chief of the Journal of Analytical Psychology, the most prestigious Jungian journal in the world. Her paper was written „long after the events it describes” - a sign of deep reflective elaboration, in the tradition of self-analysis inaugurated by Freud and continued by Jung.

Incidentul (befallment): eroarea care vorbeșteThe befallment: the error that speaks

Wright preia de la Stefan Wolf conceptul de befallment - un „incident” care se abate asupra analizei, o punere în act (enactment) neplanificată, în care dinamica inconștientă a relației se „joacă” în loc să fie doar vorbită. Spre deosebire de o simplă eroare, incidentul poartă informație: el aduce în cameră, ca un vis care se strecoară din inconștient, tocmai aspectele neglijate ale relației de transfer și contratransfer. Iar spre deosebire de acting-out (unde pacientul acționează singur un impuls), incidentul îi implică pe amândoi - este o creație comună.Wright takes from Stefan Wolf the concept of the befallment - an „incident” that befalls the analysis, an unplanned enactment in which the unconscious dynamic of the relationship is „played out” rather than merely spoken. Unlike a plain error, the befallment carries information: it brings into the room, like a dream drifting in from the unconscious, precisely the neglected aspects of the transference and countertransference relationship. And unlike acting-out (where the patient alone enacts an impulse), the befallment involves both - it is a shared creation.

Scena: analista adoarmeThe scene: the analyst falls asleep

Într-o dimineață devreme, în timpul analizei lui Peter, Wright este „șocată în conștiență din somnul adânc” - a adormit în ședință. Se trezește cu inima bătând de groază, într-o stare de torpoare grea, cu sentimentul rușinos al unei greșeli profesionale de neiertat. Și totuși, ceea ce urmează schimbă totul. Peter nu reacționează cu furie sau retragere, ci cu o îngăduință tulburătoare - iar din acest moment, ceva până atunci blocat în relație începe să se miște. Poziția profesională fermă a analistei se dezintegrase temporar; și exact în acea dezintegrare s-a deschis un spațiu de întâlnire reală.Early one morning, during Peter's analysis, Wright is „shocked into awareness from deep sleep” - she has fallen asleep in the session. She wakes with her heart pounding in terror, in a state of heavy torpor, with the shameful sense of an unforgivable professional error. And yet what follows changes everything. Peter does not react with anger or withdrawal, but with a disquieting forbearance - and from this moment, something until then blocked in the relationship begins to move. The analyst's firm professional position had temporarily disintegrated; and precisely in that disintegration a space of real encounter opened.

Focalizare sau întruchipare: două atitudiniFocus or embodiment: two attitudes

Din acest incident, Wright extrage un cadru conceptual nou, sprijinit pe neuropsihologia atenției a lui Iain McGilchrist (emisfera stângă, focalizată, față de dreapta, globală) și pe psihologia dezvoltării a lui Ernest Schachtel (percepția focală față de cea globală în copilăria timpurie). Ea descrie două poziții analitice fundamentale.From this incident, Wright draws a new conceptual frame, grounded in Iain McGilchrist's neuropsychology of attention (the focused left hemisphere versus the global right) and in Ernest Schachtel's developmental psychology (focal versus global perception in early childhood). She describes two fundamental analytic positions.

Focalizare sau întruchipare la Susanna Wright: două atitudini analitice și efectele lor clinice
DimensiunePoziția „Focalizare”Poziția „Întruchipare”
Tipul de atențieÎngustă, controlată (emisfera stângă)Globală, receptivă (emisfera dreaptă)
Relația cu corpulDisociere de experiența corporalăIntegrare corp-minte
Modelul percepțieiFocală (Schachtel)Globală, pre-cognitivă (Schachtel)
Poziția de putereMenține asimetria analist-pacientCreează o „egalitate absolută”
RisculPerpetuarea traumei relaționaleVulnerabilitate necontrolată
Rezultatul clinicControl și distanțăReparare relațională, întâlnire reală
Focus or embodiment in Susanna Wright: two analytic attitudes and their clinical effects
DimensionThe „Focus” positionThe „Embodiment” position
Type of attentionNarrow, controlled (left hemisphere)Global, receptive (right hemisphere)
Relation to the bodyDissociation from bodily experienceBody-mind integration
Model of perceptionFocal (Schachtel)Global, pre-cognitive (Schachtel)
Power positionMaintains the analyst-patient asymmetryCreates an „absolute equality”
The riskPerpetuating the relational traumaUncontained vulnerability
Clinical outcomeControl and distanceRelational repair, a real encounter

Contratransferul întruchipatEmbodied countertransference

Aici, Wright continuă și depășește o linie deschisă de Nathan Field (1989) cu „contratransferul întruchipat”. Field descria fenomenul; Wright îl integrează teoretic și îi dă un rol clinic precis: stările somatice ale analistului - torpoarea, greutatea, presiunea din piept - nu sunt obstacole în calea gândirii, ci informație validă despre relație. Corpul terapeutului devine un instrument de cunoaștere, un „diapazon” care rezonează cu ceea ce pacientul nu poate încă spune. Iar somnul, în această lectură, nu a fost o retragere, ci un răspuns corporal la o comunicare inconștientă - întruchiparea neglijării materne din istoria lui Peter și a nevoii lui de a fi, în sfârșit, cel care îngrijește.Here Wright continues and surpasses a line opened by Nathan Field (1989) with „embodied countertransference”. Field described the phenomenon; Wright integrates it theoretically and gives it a precise clinical role: the analyst's somatic states - torpor, heaviness, pressure in the chest - are not obstacles to thought but valid information about the relationship. The therapist's body becomes an instrument of knowledge, a „tuning fork” resonating with what the patient cannot yet say. And sleep, in this reading, was not a withdrawal but a bodily response to an unconscious communication - the embodiment of the maternal neglect in Peter's history and of his need to be, at last, the one who cares.

Visul lui Peter ca diagnostic relaționalPeter's dream as a relational diagnosis

La scurt timp după incident, mintea visătoare a lui Peter oferă imaginea-cheie: un copil cu o lanternă, într-o casă întunecată. Wright citește visul ca pe un diagnostic imagistic al dinamicii dintre ei - inconștientul pacientului „diagnostichează” problema relației analitice mai precis decât orice instrument de evaluare. Copilul care poartă singur lumina prin întuneric este chiar Peter: cel care, de mic, a trebuit să lumineze pentru un adult care nu putea vedea. Rămânând treaz, în somnul analistei, el rejuca tocmai rolul supraviețuirii lui timpurii - dar, de data aceasta, cu cineva care putea, în sfârșit, să înțeleagă.Shortly after the incident, Peter's dreaming mind offers the key image: a child with a lantern, in a dark house. Wright reads the dream as an image-diagnosis of the dynamic between them - the patient's unconscious „diagnoses” the problem of the analytic relationship more precisely than any assessment tool. The child carrying the light alone through the dark is Peter himself: the one who, from an early age, had to give light for an adult who could not see. Staying awake, in the analyst's sleep, he was replaying the very role of his early survival - but this time, with someone who could, at last, understand.

Global knowing: cunoașterea pre-cognitivăGlobal knowing: pre-cognitive knowledge

Una dintre cele mai fine intuiții ale lucrării: pacientul „știe” schimbarea de poziție a analistei înainte ca ea să fie formulată în cuvinte. Wright numește această capacitate global knowing - o cunoaștere globală, pre-cognitivă, prin care corpul și inconștientul sesizează starea relației înaintea minții conștiente. Este exact tipul de comunicare subtilă care dă subtitlul lucrării: mesaje care trec de la un inconștient la altul, sub pragul cuvântului, și care nu pot fi captate de atenția îngustă, ci doar de cea globală, receptivă, întrupată.One of the paper's finest insights: the patient „knows” the analyst's shift of position before it is put into words. Wright calls this capacity global knowing - a global, pre-cognitive knowledge, by which the body and the unconscious grasp the state of the relationship before the conscious mind does. It is exactly the kind of subtle communication that gives the paper its subtitle: messages that pass from one unconscious to another, below the threshold of the word, and that cannot be captured by narrow attention, only by the global, receptive, embodied kind.

Eșec sau oportunitate? Inversiunea lui WrightFailure or opportunity? Wright's inversion

Inversiunea teoretică e curajoasă. Acolo unde Bion vede în reverie o capacitate maternă de conținere, Wright arată cum eșecul temporar al acestei capacități la analist poate, paradoxal, restaura conexiunea autentică. Acolo unde Winnicott vorbește despre „mama suficient de bună” și despre eșecurile ei moderate ca necesare dezvoltării, Wright aplică principiul la relația analitică: vulnerabilitatea analistei a fost cea care a permis „egalitatea absolută” necesară vindecării. Nu perfecțiunea, ci o anumită imperfecțiune umană, asumată și elaborată, a fost cea care a deblocat procesul.The theoretical inversion is bold. Where Bion sees reverie as a maternal capacity for containment, Wright shows how the temporary failure of this capacity in the analyst can, paradoxically, restore authentic connection. Where Winnicott speaks of the „good-enough mother” and of her moderate failures as necessary to development, Wright applies the principle to the analytic relationship: it was the analyst's vulnerability that allowed the „absolute equality” needed for healing. Not perfection, but a certain human imperfection, owned and worked through, unblocked the process.

Incident fertil sau scăpare tehnică? Distincția care conteazăFertile incident or technical lapse? The distinction that matters

Limită importantă: acest articol este o analiză teoretică și etică, nu o recomandare de practică. Ideea că un „incident” poate fi terapeutic nu justifică erorile reale: aplicarea ei ține de o lungă elaborare, de supervizare și de starea concretă a relației. Limita profesională - protejarea pacientului - rămâne necondiționată.An important limit: this article is a theoretical and ethical analysis, not a recommendation for practice. The idea that a „befallment” can be therapeutic does not justify real errors: applying it depends on long elaboration, supervision and the concrete state of the relationship. The professional limit - protecting the patient - remains unconditional.

Aici e miza etică cea mai serioasă, iar Wright însăși recunoaște că lucrarea nu oferă criterii perfecte. Riscul real este raționalizarea defensivă: orice greșeală poate fi reinterpretată, retrospectiv, drept „incident terapeutic”. De aceea distincția trebuie făcută cu prudență, după câteva criterii - și, în primul rând, în supervizare, nu în singurătatea propriei conștiințe.Here lies the most serious ethical stake, and Wright herself admits the paper offers no perfect criteria. The real risk is defensive rationalisation: any error can be reinterpreted, retrospectively, as a „therapeutic incident”. That is why the distinction must be drawn with caution, by a few criteria - and, above all, in supervision, not in the solitude of one's own conscience.

Incident terapeutic fertil sau eroare tehnică: criteriile de diferențiere după Susanna Wright
CriteriuIncident fertil (enactment)Scăpare tehnică (eroare)
MomentulApare la un impas al terapieiIzolat, fără legătură cu dinamica
Răspunsul pacientuluiRelaxare, umor, empatieRetragere, anxietate, agresivitate
Integrarea ulterioarăPoate fi prelucrat și integratRămâne un episod izolat
Rezonanța cu cazulRezonează cu nevoile pacientuluiContrazice particularitățile cazului
VerificareaSupervizare, elaborare în timpRaționalizare defensivă
Fertile therapeutic incident or technical error: the criteria of differentiation after Susanna Wright
CriterionFertile incident (enactment)Technical lapse (error)
TimingAppears at an impasse in the therapyIsolated, unrelated to the dynamic
The patient's responseRelaxation, humour, empathyWithdrawal, anxiety, aggression
Later integrationCan be worked through and integratedRemains an isolated episode
Resonance with the caseResonates with the patient's needsContradicts the particulars of the case
VerificationSupervision, elaboration over timeDefensive rationalisation

Metafora pielii de rinocerThe rhinoceros-skin metaphor

Wright împrumută de la Kipling o imagine memorabilă. În povestea lui, firimiturile ajunse sub pielea rinocerului îl irită atât de tare încât, scărpinându-se, își întinde pielea pentru totdeauna - de acolo, pielea lăbărțată de azi. Analogia nu e doar literară: iritanții din procesul analitic - incidentele, disconforturile, momentele de dezintegrare - nu sunt simple accidente de eliminat, ci exact catalizatorii care produc o transformare structurală permanentă. Ceea ce deranjează în relație poate fi tocmai ceea ce o reconfigurează în adânc.Wright borrows a memorable image from Kipling. In his tale, crumbs caught under the rhinoceros's skin irritate it so much that, scratching, it stretches its skin forever - hence today's baggy skin. The analogy is not merely literary: the irritants of the analytic process - the incidents, the discomforts, the moments of disintegration - are not simple accidents to be eliminated, but precisely the catalysts that produce a permanent structural transformation. What disturbs a relationship may be exactly what reconfigures it in depth.

Limite și riscuriLimits and risks

Onestitatea cere să numim și limitele. Modelul funcționează optim cu pacienți cu o bună capacitate de mentalizare, ca Peter; pentru structuri fragile, borderline sau psychotice, „egalitatea absolută” și vulnerabilitatea analistului pot fi dezorganizatoare, iar aceștia au nevoie mai degrabă de o figură stabilă și conținătoare. Modelul e legat și de o cultură anume - cea britanică a reținerii, în care vulnerabilitatea analistului surprinde tocmai fiindcă e neobișnuită. În terapia online, dimensiunea somatică pe care se sprijină devine greu accesibilă. Și, cel mai important, rămâne riscul romanțării: transformarea unei greșeli autentice într-o justificare comodă. Aceste limite nu anulează valoarea lucrării; o așază, realist, în contextul ei.Honesty requires naming the limits too. The model works best with patients who have a good capacity for mentalisation, like Peter; for fragile, borderline or psychotic structures, „absolute equality” and the analyst's vulnerability can be disorganising, and such patients need rather a stable, containing figure. The model is also tied to a particular culture - the British culture of restraint, in which the analyst's vulnerability surprises precisely because it is unusual. In online therapy, the somatic dimension it relies on becomes hard to access. And, most importantly, the risk of romanticisation remains: turning a genuine error into a comfortable justification. These limits do not cancel the paper's value; they place it, realistically, in its context.

Pentru teme înrudite despre corp, contratransfer și relația terapeutică, vezi și contratransferul la Murray Stein și transferul și contratransferul la Teri Quatman.For related themes on the body, countertransference and the therapeutic relationship, see also countertransference in Murray Stein and transference and countertransference in Teri Quatman.

Întrebări-cheie despre atitudinea analiticăKey questions about the analytic attitude

Ce este atitudinea analitică la Susanna Wright?What is the analytic attitude in Susanna Wright?

Poziția interioară din care terapeutul ascultă și este prezent. Wright o descrie prin opoziția dintre „focalizare” (atenție îngustă, controlată, disociată de corp) și „întruchipare” (atenție globală, receptivă, integrată corp-minte), și pledează pentru o autenticitate întrupată în locul unei neutralități rigide.The inner position from which the therapist listens and is present. Wright describes it through the opposition between „focus” (narrow, controlled attention, dissociated from the body) and „embodiment” (global, receptive, body-mind integrated attention), and argues for an embodied authenticity in place of a rigid neutrality.

Ce este un „befallment” / incident analitic?What is a „befallment” / analytic incident?

O punere în act (enactment) neplanificată care se abate asupra analizei și poartă informație inconștientă despre relație. Exemplul lui Wright: analista care adoarme în ședință - un incident care, în loc să fie o simplă eroare, a deblocat procesul terapeutic.An unplanned enactment that befalls the analysis and carries unconscious information about the relationship. Wright's example: the analyst falling asleep in the session - an incident that, rather than a plain error, unblocked the therapeutic process.

Cum poate eșecul analistului să fie terapeutic?How can the analyst's failure be therapeutic?

Atunci când e o punere în act care aduce la suprafață o dinamică ascunsă, e întâmpinat de pacient și e apoi elaborat împreună - nu când e o simplă greșeală izolată. Diferența se verifică prin momentul apariției, răspunsul pacientului, integrarea ulterioară și supervizare.When it is an enactment that surfaces a hidden dynamic, is met by the patient and is then worked through together - not when it is a plain, isolated error. The difference is checked through the timing, the patient's response, later integration and supervision.

Ce este contratransferul întruchipat?What is embodied countertransference?

Ansamblul stărilor corporale ale terapeutului (torpoare, greutate, tensiune) trăite ca informație despre relația terapeutică, nu ca obstacole. Corpul analistului devine un instrument de cunoaștere, un „diapazon” care rezonează cu ceea ce pacientul nu poate încă spune.The whole of the therapist's bodily states (torpor, heaviness, tension) experienced as information about the therapeutic relationship, not as obstacles. The analyst's body becomes an instrument of knowledge, a „tuning fork” resonating with what the patient cannot yet say.

Concluzie: vindecarea prin, nu în ciuda, umanității noastreConclusion: healing through, not despite, our humanity

Într-o disciplină care s-a tot tehnicizat - protocoale, manuale, măsurători -, lucrarea Susannei Wright readuce în centru o adevăr incomod și eliberator: relația analitică nu se vindecă prin perfecțiunea terapeutului, ci prin capacitatea lui de a rămâne, la nevoie, om. Incidentul, dezintegrarea temporară a poziției profesionale, vulnerabilitatea asumată - toate acestea nu sunt trădări ale meseriei, ci, elaborate cu grijă, chiar forma ei cea mai înaltă.In a discipline that has grown ever more technical - protocols, manuals, measurements - Susanna Wright's paper brings back to the centre an uncomfortable and liberating truth: the analytic relationship is not healed by the therapist's perfection but by their capacity to remain, when needed, human. The incident, the temporary disintegration of the professional position, the owned vulnerability - none of these are betrayals of the craft but, carefully worked through, its highest form.

Viitorul psihanalizei nu stă în perfecționarea tehnică, ci în aprofundarea capacității de vulnerabilitate înțeleaptă.The future of psychoanalysis lies not in technical perfection, but in deepening the capacity for wise vulnerability.

Poate că aceasta e marea răsturnare a lui Wright: vindecarea nu vine în ciuda umanității terapeutului, ci prin ea. Iar cel mai adânc lucru pe care îl putem oferi cuiva nu este o interpretare fără greșeală, ci o prezență care îndrăznește, la nevoie, să se lase și ea atinsă - să adoarmă, chiar, și apoi să înțeleagă, împreună cu celălalt, ce anume a vrut somnul acela să spună.Perhaps this is Wright's great inversion: healing comes not despite the therapist's humanity, but through it. And the deepest thing we can offer someone is not a flawless interpretation, but a presence that dares, when needed, to be touched itself - to fall asleep, even, and then to understand, together with the other, what that sleep was trying to say.

Simona Cârstoiu - psiholog clinician, psihoterapeut și psiholog sportiv
Psiholog clinician, psihoterapeut și psiholog sportiv. Însoțesc oameni către echilibru, autenticitate și o relație mai bună cu ei înșiși. Clinical psychologist, psychotherapist and sport psychologist. I accompany people towards balance, authenticity and a better relationship with themselves.

Autori și opere discutateAuthors and works discussed

Analiza Susannei Wright este pusă aici în dialog cu mai multe tradiții și autori: Nathan Field și The embodied countertransference; Iain McGilchrist și The Master and His Emissary; Ernest G. Schachtel și On attention, selective inattention and experience; Thomas Ogden și Rediscovering Psychoanalysis; precum și cu ideile lui Wilfred Bion, Donald Winnicott, Stefan Wolf și cu o imagine din Just So Stories de Rudyard Kipling.Susanna Wright's analysis is here brought into dialogue with several traditions and authors: Nathan Field and The embodied countertransference; Iain McGilchrist and The Master and His Emissary; Ernest G. Schachtel and On attention, selective inattention and experience; Thomas Ogden and Rediscovering Psychoanalysis; as well as with the ideas of Wilfred Bion, Donald Winnicott, Stefan Wolf and an image from Just So Stories by Rudyard Kipling.

Surse și lecturi de referințăSources and further reading

  1. Wright, S. (2020). Analytic attitude - focus or embodiment? Subtle communications in the transference/countertransference relationship. Journal of Analytical Psychology, 65(3), 538-557. DOI (Michael Fordham Prize).
  2. Field, N. (1989). The embodied countertransference. British Journal of Psychotherapy, 5, 512-522.
  3. McGilchrist, I. (2009). The Master and His Emissary. New Haven: Yale University Press.
  4. Schachtel, E. G. (1969). On attention, selective inattention and experience. Bulletin of the Menninger Clinic, 33, 65-91.
  5. Ogden, T. (2008). Rediscovering Psychoanalysis: Thinking and Dreaming. London: Routledge.
  6. Kipling, R. (1902). Just So Stories.